Trezirea generaţiei „mă doare-n cur de politică”

protext

Foto Alexandru Coman

Cu siguranţă îi ştiţi, sunt mulţi. Sunt aceia care se şterg exact în fundul curţii cu el de vot, cei pentru care politica e doar o secţiune inutilă într-un ziar sau un subiect plictisitor despre care nu merită să discute. Ei bine, toţi aceia au aflat „the hard way” cum indiferenţa naşte monştri, cu mustaţă. Iar aseară, în miez de noapte, s-au trezit.

În urmă cu mulţi ani, vreo patru, discutam cu un prieten pe tema protestelor din „Taksim”-ul de la Istanbul. Peste 150.000 de oameni de toate tipurile au ieşit în stradă nu pentru că nu aveau un salariu bun, nu pentru că nu puteau să meargă în city-break-ul dorit, ci pentru că libertatea lor de exprimare era legată cu pietre şi aruncată în Bosfor. Cum am proceda noi într-o astfel de situaţie?, am întrebat atunci. „Păi cum să procedăm, de ce să IES în stradă, am un salariu bun care-mi aduce liniştea. Ce mă interesează pe mine ce se întâmplă în parlament, cu atât mai puţin ce se întâmplă în Turcia?”, a venit replica.

Un an mai târziu, Maidanul din Kiev. Sute de mii de oameni în stradă, zeci de mii care se luptau fizic cu poliţia. Măcel şi sânge pe străzi. Cu ajutorul translatorului meu oficial din ucraineană (merci fain!), iau legătura cu unul dintre sutele de mii de protestatari. Un IT-ist cum se cade, cu un salariu liniştitor, plătit în dolari şi cheltuit în gryvni, absolut ideal. A ieşit şi a stat zile întregi în piaţă într-un mediu de război civil, deşi, până cu câteva luni în urmă, îl durea şi pe el în cur de politică. Ca şi el gândeau şi o mare parte dintre protestatarii care culegeau răniţii şi morţii de pe caldarâm.

Azi, omul despre care vă spuneam la început, cheamă oamenii să meargă la Bucureşti, să protesteze în faţa Guvernului. Azi, chiar şi cei care au stat la grătare pe 11 decembrie, merg în stradă. Azi, generaţia „mă doare-n cur de politică” a ajuns să urle de durere.

Azi, acţiunile noastre, strigătele din stradă, trebuie să acţioneze ca târnăcopul pentru locatarii Palatului Victoria: să le intre pe o ureche, să iasă pe cealaltă (cum e normal), dar să le rămână în cap!

PS

Dacă, printr-o minune, mai aveţi nevoie de ÎNCĂ un motiv să ieşiţi în stradă, vi-l dau aici. Luaţi şi rumegaţi!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*