sutea.ro Intră pe o ureche, iese pe cealaltă, dar rămâne în cap. Ca târnăcopul!
Mai țineți minte? Era o după-amiază de mai, exact acum 11 ani, iar Sala Sporturilor “Horia Demian” era ca o saună cu prea mulți cărbuni încinși. Nici nu putea fi altfel, cu vreo 3500 de suflete călare pe gradene și cu ochii ațintiți la marginea terenului. BU Poli Mobitelco Carbochim (acum “U” BT) juca derby-ul Ardealului, contra Sibiului, în semifinalele campionatului, iar oaspeții conduceau cu un punct, când mai erau 4 secunde din meciul decisiv. Mijuskovic, conducătorul de joc cu 10 pe tricou, a repus rapid mingea către Silvășan. Mai era timp de un atac rapid, cu două puncte sigure, dar nu a fost cazul. “Silvă” a înfipt mingea în coș de la vreo 10 metri, aproape de mijlocul terenului, iar clujenii jucau prima finală după 10 ani de pauză.
Pentru că Mihai Silvăşan e antrenorul momentului în baschetul românesc, mă gândeam că e la îndemână să ne amintim de vremurile în care Mihai Silvăşan era jucătorul momentului în aproape acelaşi baschet românesc.Context: BU Poli Mobitelco Carbochim, adică U-BT Cluj-Napoca, juca, pe teren propriu, meciul cinci al semifinalei campionatului, cu CSU Atlasib Sibiu, după ce, în prealabil, fiecare câştigase o partidă pe terenul adversarei. Mai erau trei secunde din „decisiv”, sibienii conduceau cu 103-102, dacă bine ţin minte, dar gazdele aveau ultima posesie. Voila!
Posted by sutea.ro on 22 Februarie 2017
De atunci, au mai urmat alte trei finale, dintre care una câștigată. Azi începe a patra, iar Silvășan e în costumul de antrenor, pregătit să puncteze, tot de la distanță, dar cu tabla de joc pe care desenează schemele. Să vedem ce a pregătit:
E prima dată când sunteți favoriți înaintea unei finale. Bine, e și prima dată când jucați cu altă echipă decât Asesoft.
Probabil de aceea suntem favoriți. Glumesc! Suntem considerați favoriți datorită parcursului nostru foarte bun din acest sezon. Le-am spus-o și băieților, dacă nu aveam evoluțiile constant bune nu mai eram nici favoriți și nici nu mai exista presiunea asta, de genul “dacă nu câștigăm, e tragedie”, mai ales la ce lot bun avem. Da, e lot bun, dar și alte echipe au loturi bune. Eu, de la început, le-am transmis jucătorilor că trebuie să câștige fiecare meci, nu mă interesează altceva. Am ales jucători de caracter, învingători, care să se muleze pe direcția asta. Și uite că mai e un pas până la trofeu.
Crezi că e cel mai bun lot pe care-l are echipa de când ești tu aici?
Cred că ar trebui să-mi pui întrebarea asta după finală
Ok, atunci e cel mai echilibrat? Ai o bancă destul de lungă față de finalele precedente. Țin minte că, în 2006, era o diferență enormă între voi și Ploiești și la acest capitol.
În 2006, jucam în 7,5 jucători, în 2011, la fel, iar, acum, jucăm cam în 8, maxim 9. Mai intră două-trei minute al 9-lea jucător, dar rotația de bază e cam de 8 jucători. Cred că avem un lot bun, echilibrat. Sunt fericit de cum am reușit să facem selecția, mai ales că nu a fost ușor să-i aducem pe unii dintre ei. Dar dacă e cea mai bună echipă de când sunt eu aici, din 2002, asta nu știu. Diferența se va face acum, în finală.
Vorbeam la început de faptul că toată lumea vă vede favoriți înaintea finalei. Crezi că e un statut care poate să-i motiveze suplimentar pe jucători sau, dimpotrivă, să-i apese prea tare?
Asta vom vedea la ora jocului, dacă suntem făcuți pentru așa ceva sau nu. E o presiune cu care trebuie să trăiești, e presiunea echipei despre care lumea spune că a dominat sezonul. Noi asta ne-am dorit, până la urmă.
E primul tău sezon ca principal. Au fost momente în care te-ai simțit copleșit de ce se întâmplă, de responsabilități, rezultate, toate alea? Sau, mai simplu, ți-a fost mai ușor decât te așteptai?
Recunosc că mi-a fost mai ușor, pentru că am câștigat foarte multe meciuri, am avut evoluții constante, chiar și în Europa. Nu am avut o serie de înfrângeri care să ne facă să intrăm în panică, de exemplu. Din punctul acesta de vedere, cred că mi-a fost ușor. Probabil că dacă aveam trei-patru înfrângeri la rând în campionat sau o serie și mai lungă, cum a fost cazul Oradei, cred că altfel stăteau lucrurile. Recunosc că nu mi-a fost ușor înainte de meciul cinci cu Oradea, în care se putea întâmpla orice, fiind o partidă decisivă. Cu presiunea trebuie să înveți să trăiești, fie că ești jucător sau antrenor, altfel nu ai ce căuta aici și nu ai cum să crești.
Ești de acord cu majoritatea foștilor sportivi care, odată ajunși pe bancă, spun că era mult mai simplu în teren, pentru că acolo depindeai mult de tine, aici depinzi mai mult de cei din jur?
Da, așa e. Dar îți spun altceva, eu le-am transmis jucătorilor că de aici trebuie să pornim, să controlăm de fiecare dată tot ce ține de noi, iar dacă știm că am făcut asta, atunci ne putem privi în ochi după meciuri. Ca jucător, tu faci ce ține de tine, atât în apărare, cât și în atac, dar într-o echipă mai mare, nu poți controla ceea ce face antrenorul, ceea ce face colegul de echipă la o anumită fază.
Fără să intri mult în detalii, cum ai caracteriza echipa de azi a Stelei?
Au 3-4 jucători care pot face oricând diferența. Avem și noi astfel de jucători, normal, dar pentru că vorbim de Steaua cred că ăsta e unul dintre atributele lor principale.
Și noi avem astfel de jucători, însă ei acum, mai ales că a intrat și Curry în formă. Îi au pe Curry, Runkauskas, pe Falker, care, deși joacă pe poziția 5, e creierul lor. E un jucător foarte inteligent, care înțelege jocul, e un foarte bun recuperator și le oferă multe plusuri pe ambele faze ale jocului. În plus, de când a venit noul antrenor (Jukka Toijala – n.n.), au și o apărare mai bună, mai agresivă. Se vede altă dorință de victorie. Astea cred că sunt plusurile lor, asta i-a adus aici.
Va fi o finală în care detaliile vor putea face diferența?
Cred că va conta mult intensitatea cu care va evolua fiecare jucător, dar și unele momente. De exemplu, cine-și dorește mai mult să sară după o minge care-i 50-50, cine-și dorește mai mult să recupereze, cine trece peste oboseală fizică și mentală mai repede, cam astea pot face diferența. Uite, cu Oradea am intrat cu o dorință extraordinară și, chiar dacă am avut procentaj de 19 la sută la trei puncte, am reușit să câștigăm, să găsim soluții în permanență în atac.
Cu Oradea au fost momente în care jucătorii veniți de pe bancă au reușit să întoarcă jocul, cum e cazul lui Kuti.
Trebuie să existe momente de acest gen. Kuti e un jucător foarte bun, care nu mai e junior, trebuie să confirme. Un lucru foarte important, pe care i l-am spus și lui, e că intensitatea în apărare trebuie să fie sută la sută. E un lucru pe care-l poți controla foarte ușor. E mai ușor controlabil decât atacul, spre exemplu, unde poți să ai o zi proastă, în care să nu-ți meargă jocul. Cu asta trebuie să vină jucătorii care intră pe parcurs.
Cât de mult vor conta rezultatele pe care le-ați obținut până acum contra Stelei, e un avantaj pentru voi faptul că i-ați învins până acum în campionat și Cupă?
Am văzut și am trăit experiența meciurilor cu Oradea, în care am câștigat 7 din 7 meciuri împotriva lor, apoi am urmat partidele de la ei de acasă și ne-au bătut fără drept de apel. Sper că am învățat ceva din acea experiență, să nu mai tratăm niciun joc cu relaxare, să nu ne pierdem concentrarea. Dacă nu ne concentrăm acum, când jucăm finala, atunci degeaba am făcut-o până acum.
Se anunță meciuri intense și în tribune, atât aici, la Cluj, cât și în deplasare. Cât de mult vor influența sălile și fanii meciurile care urmează?
Nu pot să vorbesc despre sala de acolo, dar, cu siguranță, atmosfera de aici va fi absolut extraordinară. Publicul te împinge de la spate în momentele mai puțin reușite, îți dă energia necesară să mai faci un pas, să mai treci peste un obstacol, să mai ai o fază bună de apărare, chiar dacă în alte situații de gen ai putea ceda. Îi așteptăm în număr mare, biletele s-au epuizat rapid, sper să le dăm aceeași satisfacție ca și la meciul cinci cu Oradea.
Crezi că va conta și anunțul că atât voi, cât și clubul de fotbal veți folosi același brand, FC Universitatea Cluj, în revenirea suporterilor și a galeriei la sală?
Probabil că da. Chiar nu sunt multe de comentat pe subiectul ăsta. Citeam un comentariu al unui suporter și eram perfect de acord cu el. Din punctul meu de vedere, „U” nu e o chestiune administrativă, de acte sau contracte de tot felul, „U” e o chestiune de suflet, e ceva ce simți.
Ai aruncat o privire spre Someș azi, când ai venit spre antrenament? E curat cât de cât?
Știu ce zici, dar, sincer să fiu, aș vrea să câștigăm finala în trei-patru meciuri, să nu ajungem în decisiv. Dacă va fi să jucăm un meci cinci și să-l câștigăm aici, în fața fanilor noștri, atunci va fi cu atât mai frumos. Baie în Someș facem, indiferent dacă e curat sau nu.
Primul meci al finalei dintre „U” BT și Steaua București se joacă azi, de la ora 19:45, în timp ce partida secundă este programată duminică, de la ora 19:00, tot la Cluj. Seria se mută, apoi, la București, cu meciurile trei și, dacă e cazul, patru. În situația unui meci decisiv, acesta va avea loc la Cluj. Biletele pentru primele două meciuri de la Cluj s-au epuizat într-un timp record, lucru normal având în vedere că locurile din Sala Sporturilor “Horia Demian” sunt limitate la aproximativ 2500. În schimb, puteți folosi Sala Polivalentă pentru a parca sau a bea o bere pe terasă.
foto u-bt.ro