Pentru că toată planeta e fan Linkin Park, încă de dinaintea Big-Bang-ului, am pus trei idei rapide pe hârtie.
Citeam sâmbătă un foarte bun editorial scris de Tiberiu Fărcaş, în ClujulCultural, în care se vorbea despre ipocrizia generală, după moartea scriitorului Augustin Buzura. Brusc, la câteva secunde după moarte, devenise un bun naţional, un geniu, o mare personalitate pierdută de acest blestemat pământ românesc. Joia dinainte, 9 din 10 nu auziseră de el. I-am spus atunci că ipocrizia e sport naţional, lângă pasa cu călcâiul. Azi îmi dau seama că e o boală mondială.
Chester Bennington s-a dus în lumea de dincolo (nu în Germania) confruntat cu depresie, alcool şi droguri. Prima a cauzat, în general, consumul ultimelor două. Dar înainte de asta, s-a confruntat cu ura propriilor fani care au ajuns chiar să-l huiduie şi să-l acuze că s-a prostituat muzical din cauza noului album „One More Light”, mult prea electro-pop. Azi, aceiaşi care-l scuipau îi ridică statuie, deci n-am inventat noi nici măcar ipocrizia.
Nu am fost un fan, i-am considerat mult prea îndreptaţi spre mainstream, ascultându-le piesele de studio, dar live erau altceva. I-am văzut de trei ori, ultima dată acum o lună, şi l-am văzut pe Bennington mulţumit şi energic. Chiar a făcut o manevră interesantă şi a oprit piesa „Heavy”, o baladă pop de pe ultimul album, chiar în mijlocul ei, văzând că mulţimea nu o înghite. A continuat cu „Papercut” şi totul era ca pe vremuri. 70.000 de prieteni erau mulţumiţi. Îi puteţi asculta mai jos:
S-a dus și Linkin Park. RIP Chester Bennington we'll always have NOVA ROCK Festival.
Posted by sutea.ro on 20 Iulie 2017