sutea.ro Intră pe o ureche, iese pe cealaltă, dar rămâne în cap. Ca târnăcopul!
După 4 zile de Electric Castle, puține ore de somn și o tonă de senzații pe care le resimt, de fiecare dată, în toată splendoarea lor la Bonțida, trag linia și vă spun și vouă ce mi-a mers direct la corason de la această cea mai mare ediție a festivalului.
Cel mai tare show: Gorillaz. Am văzut multă creativitate și drag de a face muzică, altfel nu ai cum să explici fusion-ul de genuri pe care Gorillaz le-a suprapus, în straturi, până a ieșit ceva ce te pune în mișcare aproape necontrolat. Și-ți intră sub piele, tot necontrolat. 😊În plus, am avut parte de un show în show datorită prestației lăutarilor de la Șaraimanic, care au dus publicul în altă dimensiune, în deschiderea ultimei și celei mai așteptate piese, Clint Eastwood.
Cel mai asumat artist: Tyler Joseph de la Twenty One Pilots. Pentru lejeritatea cu care a admis că este mai puțin cool de când este tată. Dar acest lucru nu l-a împiedicat să le fure inima tuturor doamnelor de la conferința de presă când a spus că a plecat în turneu cu familia lui și că era de neconceput să nu își vadă atâtea luni copiii, unul de 2 ani, iar celălalt de 3 luni.
Cea mai profundă conversație a unui artist cu publicul: Rou Reynolds de la Enter Shikari. “The dinosaurs couldn’t see the asteroid coming. What’s our excuse? (..) “They say, we only live 692,040 hours on Earth. Thank you for spending this hour with us”. Și a mai vorbit și despre nevoia de a fi buni unii cu ceilalți aici, pe vechiul domeniu al contelui Banffy, rupți de lumea exterioară, unde totul e diferit.
Interacțiunea cu Rou Reynolds a fost o gură de aer proaspăt, pe alocuri, un duș rece sau un moment de reflecție pentru public, urmată, de fiecare dată, de o avalanșă de energie, adusă de muzica băieților din Hertfordshire și de coregrafia lui Rou, cum nu am mai văzut la un alt solist rock.
Nu ratez niciodată: Alternosfera. Nu mai țin minte la câte concerte Alternosfera am fost, pentru că o urmăresc încă de pe vremea când dl. Ion Bostan, rectorul Universității Tehnice din Moldova și tatăl solistului, le plătea deplasările și le cumpăra instrumentele, chiar dacă nu le înțelegea muzica și nu vedea cum ar putea cineva să se întrețină din asta. Mulțumim, dle rector, pentru că n-ați insistat ca Marcel să meargă pe urmele tatălui! 😊
Ei bine, concertul Alternosfera de la #EC8 a fost unul dintre cele mai bune din câte am văzut: electric, dar și agresiv, trăit până la ultimul acord de fiecare dintre membrii trupei, dar și de public.
Cel mai cutremurător moment: melodia “Rachete”, în concertul Alternosfera. La 3 ani distanță de la lansarea albumului „Arhitectul din Babel”, a fost pentru prima dată când am simțit “Rachete” cu fiecare por și am plâns. Am plâns, pentru că, de data aceasta, totul era atât de real. Fusese ziua în care micuța Liza din Vinița, de doar 3 ani, era înmormântată. Își pierduse viața cu câte zile înainte, într-o rafală de rachete ucigașe, aruncate de “frații” ruși, care conduc „operațiunea specială” din Ucraina.
Cea mai tare noutate: extinderea festivalului dincolo de Royal Market, astfel încât să fie loc și umbră, și lucruri de făcut pentru copiii mari și mici.
Cel mai mare frumos gest: oferit de Electric Castle lui Mdou Moctar, artistul care a închis, duminică, în uralele publicului, The Backyard Stage.
Când ești născut și crescut în Nigeria și trebuie să îți construiești propria chitară din cabluri de bicicletă pe post de corzi pentru a-ți împlini visul de a cânta, fiecare ocazie de a urca pe scenă pe care o primești este, cu siguranță, un gest de mare sprijin și apreciere. Chapeau, Electric Castle! Și chapeau, Mdou, pentru show-ul pe care l-ai făcut!
Publicul a răsplătit această apariție surprinzătoare și fusion-ul de rock și muzică interpretată la chitara tuareg cu un bis, pe care Mdou l-a onorat cu bucurie.
Am încheiat EC8 cu o plimbare senzorială printre licurici și cântec de păsări până la Hideout, urmată o călătorie lipsită de griji cu autobuzul până acasă.:) See u next year!
de Patricia FEDORENCO