Apocalipsa după Electric Castle vine cu busul. Ce e de făcut?

O parte din miile de oameni care au asistat la concertul Twenty One Pilots a fost nevoită să aștepte și 5 ore pentru a prinde un autocar spre casă. A fost (doar) despre asta Electric Castle 8, prima ediție reală după doi ani de pandemie?

Știm cu toții că românii au memoria mai scurtă decât aventura echipei de fotbal din Gruia în Champions League. Tocmai de aceea, de șapte-opt ani încoace, de când Clujul a intrat în era festivalurilor și tot mai mulți români au înlocuit mersul la Zilele Orașului <„insert name”> cu deplasarea la Electric Castle sau, fie-mi iertat, Untold, asistăm la un val ciclic de nemulțumiri și dat cu părerea. Ceea ce voi face și eu, desigur.  

În perioada EC, știrile inspirate aproape exclusiv din comentariile scrise la postările de pe Facebook (ăsta e nivelul) acoperă, pe rând, nemulțumirea oamenilor care stau prea mult să aștepte autocarele pentru a reveni în oraș (pe bună dreptate într-o singură seară în acest an), ploaia care udă trupurile fragede ale participanților la festival sau, Dumnezeule Mare, culpa organizatorilor de a folosi generatoare pe motorină, spre deosebire de cei de la Glastonburry sau Wacken care, desigur, folosesc generatoare pe bază de apă vie.

Anul acesta, Electric Castle a adus cea mai mare asistență din istoria sa, cu peste 265.000 de oameni veniți la Bonțida, în cele cinci zile de festival (patru plus ziua zero). Fanii au avut ocazia să vadă trupe, să asiste la show-uri care au necesitat tone de echipamente, manevrate de sute de oameni pentru producții spectaculoase, să se răsfețe, pe timp de zi, la castel, la diferite activități puse la cale de sponsori mai mult sau mai puțini creativi în activări (jos pălăria pentru Netflix). Dar totul pare să fi pălit în fața eșecului, din noaptea de vineri spre sâmbătă, de a transporta cu autocarele câteva zeci de mii de oameni de la Bonțida la Cluj. Să fim înțeleși de la început: haosul de vineri spre sâmbătă a fost groaznic, iar oamenii au suferit, indiferent de cine a fost responsabil pentru situație, firma de transport sau, în definitiv, organizatorul.  Ciudat este că sâmbătă, cu la fel de mulți oameni în festival, totul a mers ca uns, așa că stă în picioare explicația că după dezastru de vineri, cei de la EC au preluat coordonarea transportului lăsată, până atunci, în mâinile firmei de transport.

Însă, profit de faptul că nu mai e nimic rău de spus despre asta, toate știrile negative epuizându-se deja, încerc, mai jos, o analiză pragmatică a situației.

Transport. Hai să vedem ce s-a schimbat, în termeni de infrastructură rutieră, în ultimii nouă ani de la apariția EC, pe relația Cluj – Bonțida:

Consiliul Județean s-a chinuit să asfalteze un drum județean care să facă legătura dintre Jucu și Bonțida, parte din rețeaua denumită pompos Drumul Bistriței. Lucrarea nu e gata nici acum, după ce contractul a fost reziliat, ultima dată, cu Napoca Construcții. În ceea ce privește DN1C, aici, oficialii CNAIR s-au gândit, foarte bine de altfel, să-l lărgescă la două benzi pe sens de la Apahida la Răscruci. Admirabil, doar că, în buna tradiție, lucrările se vor încheia, în cel mai bun caz, la următoarea activare Stranger Things de la castel, deci peste 2-3 ani. În concluzie, doar bâlbe și petice la nivel de infrastructură.

Sprijin metropolitan. În principiu, Electric Castle, deși organizat la Bonțida, este unul dintre festivalurile menționate atunci când autoritățile locale din Kolozsvar se laudă cu minunățiile de prin zonă. Cu toate astea, implicarea lor în găsirea de soluții pentru ca festivalierii să aibă o experiență mai bună de du-te/vino este precum apa în robinetele din Chinteni, adică inexistentă. Putea să fie, spre exemplu, un moment foarte bun pentru a testa celebrul tren metropolitan despre care se vorbește de prin 2016, un alt proiect care-și doarme somnul de veci în sertarele de pe Moților nr. 1. Deci, fail.

Bonțida. O comună săracă și pusă pe hartă de familia Banffy își trăiește a 454-a tinerețe datorită unor visători, care și-au propus să ofere experiențe noi unui public ce tânjea după altfel de evenimente. Așa au apărut proiecțiile de film de la TIFF la castel, cu Dracula deschizător de drumuri. Așa s-a transformat vechea bijuterie Banffy într-un festival de muzică all-genre, validat deja de nouă ani. Problema e că, și în cazul Bonțidei, implicarea oricât de basic ar putea fi ea este zero. Probabil că multă lume se întreabă ce ar putea face primarul unei comune pentru a rezolva probleme care țin de Consiliul Județean? Păi, în primul rând, s-ar putea lărgi acele drumuri agricole folosite pentru evacuarea parcărilor sau pentru intrările în festival, așa cum au procedat și sătenii din Nickelsdorf (Austria), de la an la an.

Și, apropo de satul austriac care “găzduiește” Nova Rock, unul dintre cele mai mari festivaluri de gen din Europa, cu 60-70.000 de oameni care locuiesc în permanență în orașul-nou creat (adică în camping), merită spus că, în 2022, din cauza ploilor, totul a devenit impracticabil. Ce au făcut organizatorii chiar în prima zi? I-au anunțat pe oameni să nu vină în primele ore de la deschidere până reușesc să dreneze apa. Apoi, i-au avertizat că vor avea de așteptat până când vor putea intra cu mașina în festival, iar sărakii austrieci, unguri, slovaci sau români s-au pus la coadă, iar unii au întins-o vreo 7 ore până să intre în festival.

Bineînțeles, presa vieneză a alocat spații largi pe prima pagină, a doua zi, despre nemulțumirile scrise pe Facebook de festivalieri, după cum se poate vedea mai jos. Not!

Mocirlă, bere și rock’n’roll (în traducere aproximativă) –
Prima pagină din cotidianul vienez Kronen Zeitung, a doua zi după haosul din debutul Nova Rock

Ca în fiecare an, Electric Castle aduce cu sine experiența reală de festival, un loc aparte, departe de urbanul de zi cu zi, undeva in the middle of nowhere, acolo unde te poți elibera de stresul de zi cu zi și reconecta la tine, cu semnal inexistent la telefon, dar cu oamenii dragi lângă tine. Sau singur, doar tu cu tine, de ce nu? Iar ca orice excursie in the middle of nowehere, aceasta vine cu neajunsuri și cu greutatea de a reveni la realitate.

Dar, până la urmă, sâmbătă, când v-ați trezit după statul la coadă și v-ați băut cafeaua, mintea voastră era plecată deja înapoi, acolo, la castel.

de Alin ȘUTEA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*