System of a Daum

Christoph Daum a devenit primul antrenor străin de pe banca Naţionalei de fotbal, după 84 de ani, unul străin de practicile româneşti, în primul rând!

Fotbalul românesc, bolnav şi murdar, a reacţionat precum un virus la injectarea antidotului: s-a organizat, a încercat un puci de ultim moment, dar până la urmă s-a declarat învins. Nu total, pentru că se pregăteşte un contra-atac prin instanţe, nimic ieşit din comun. Germanul în vârstă de 62 de ani poartă pe umeri scandalul cocainei de la începutul anilor 2000, atunci când era pregătit să devină selecţinerul „Manschaftului”. S-a reabilitat, apoi, câştigând trofee în Turcia şi Austria, însă fără să reuşească să-şi mai pună amprenta pe fotbalul din 1.Bundesliga. Are un palmares solid, cu titluri câştigate cu Stuttgart, Fenerbahce sau Austria Viena, însă i se reproşează că n-a mai antrenat de mult timp, de parcă Iordănescu, Piţurcă sau Răzvan Lucescu au venit la Naţională cu trofeul Champions League în portbagaj.

Acţiunile anterioare numirii sale de către Comitetul Executiv aduc aminte de timpurile odioasei „cooperative”. Organizaţi de patronul Stelei, Gigi Becali, Gino Iorgulescu (preşedintele LPF), Valeriu Argăseală (preşedintele Stelei), Florin Prunea (preşedintele CSMS Iaşi, cu leafă de 7000 de euro, plătită din bani publici) au pus la cale un puci pentru a bloca instalarea lui Daum. Bineînţeles, nu au lipsit nici discursurile de genul „băh, au venit străinii să ne înveţe pe noi fotbal?” (preluate şi de un specialist în „jocuri de putere”) sau „Daum ăla e un drogat şi un curvar”. N-ar fi fost nimic de mirare în toate acestea, dacă omul propus de tabăra anti-Daum pentru banca Naţionalei, Walter Zenga, n-ar fi fost tot un străin şi cu un plic de cocaină descoperit sub masa dintr-un club bucureştean, acum câţiva ani.

Iar acum trecem la adevărata faţă a problemei: Daum e străin nu prin paşaport, ci prin faptul că nu e un membru al sistemului clientelar din Liga I. Nu e prins în iţele impresarilor şi al preşedinţilor de cluburi care, prin diferiţi intermediari, să-i transmită clasicul „boss, am şi eu un mijlocaş bun. Nu-l iei să-l vezi 10 minute cu Muntenegru, că dacă iese bine facem para-para? Te-am pupat, papapapapa!”. Daum vine din altă lume şi marele avantaj al său, din punctul meu de vedere, e tocmai uriaşul reproş care i se aduce, nu cunoaşte fotbalul românesc, nu-i ştie practicile şi dedesubturile. Iar în aceste condiţii va putea încerca să schimbe exact ce trebuie, comportamenul fotbaliștilor şi mentalitatea lor în joc, dincolo de o selecţie corectă. Dacă va face asta, cred că ca sistemul lui Daum ar putea să-l înlocuiască pe cel românesc.

Herr Daum, ne vedem pe 4 septembrie, în Klausenburg! Chüß!

P.S. Instalarea neamţului ar putea fi primul lucru benefic fotbalului, făcut de noua administraţie a Federaţiei.