Text subiectiv despre Electric Castle 2017, INCLUSIV cu FOTO şi VIDEO

“Azi pe la cât mergem? Și cu ce?”, a fost salutul care, timp de cinci zile a înlocuit “servusul” tipic clujean. Pentru că, timp de cinci zile, fiecare a fost interesat de un singur lucru: cum ajunge la Bonțida, noul epicentrul al “simțitului bine”. Iar Electric Castle a fost, la cea de-a 5-a ediție, poate în cea mai bună formă a sa de până acum.

Născut în 2013, festivalul de la Bonțida a crescut frumos și natural, “organic” cum se zice în limbajul de social media al vremurilor. Electric Castle a experimentat el însuși, ca eveniment, și a reușit să ajungă la un nivel eclectic nemaiîntâlnit în România. E, poate, singurul loc în care vei vedea oameni cu tricouri cu Nightwish, AC/DC, Metallica, Sonata Artica sau Black Sabbath venind sau mergând la un concert UNKLE sau ALT-J, spre exemplu. Electric Castle nu mai e demult un festival de muzică electronică, deși e stilul care predomină, ci e un loc de adunare pentru oameni de toate tipurile care, cumva, se blenduiesc mai bine ca romul, cola și lime-ul. Sunt acei oameni care, vorba lui DJ Hefe, consideră “incorect” să plece de la un concert, doar pentru că ei ascultă alt gen de muzică. Dincolo de toate astea, EC a fost, la cea de-a 5-a ediție, cel mai bun și bine pregătit dintre toate de până acum. Câteva motive, mai jos:

Set-up-ul și activitățile din timpul zilei

Totul a fost extraordinar de bine semnalizat și gândit, cu o groază de activități în timpul zilei și cu o activare deșteaptă de la Beck’s care îi determina, practic, pe cei din festival să strângă dozele de bere. În schimbul dovezii de reciclare se puteau câștiga foarte multe premii, de la tricouri, până la căști sau ochelari VR. Apoi, roata gigantică, recunoscută drept “Bonțida Eye”, linghișpirul din zona castelului, și bineînțeles, show-ul băieților de la Lords of Lightning, care au produs mai mult curent decât centrala de la Tarnița în acest an, sunt alte activități plantate în parcul fostului Versailles al Transivaniei, la EC 2017.

Ca minus, mi s-a părut faptul că zona castelului era puțin ruptă față de cealaltă parte a festivalului, Main Stage – Hangar – FoodCourt, unde cam toți își făceau veacul. Ideea de anul trecut, cu cea de-a doua scenă amplasată chiar lângă castel mi s-a părut mult mai inspirată, mai ales că spaţiul e extraordinar de permisiv.

Îndemnul la noi experiențe muzicale

Mi-au plăcut schimburile de experiențe de genul “hai să vezi Coma, că vin cu tine la Trentemøller”, oameni care își îndemnau prietenii și cunoscuții să încerce noi trupe, să guste din esența şi măduva festivalului. Abia am așteptat să văd Coma, Architects sau Slaves, le-am devorat dintr-o suflare, dar o să-mi rămână în cap pentru totdeauna UNKLE, Trentemøller, show-ul Paradise Garage și “Te-aștept să vii” al Mirabelei Dauer. Și tocmai pentru inflația asta de amatori de muzică live, n-ar fi stricat ca, pe scenele mai mici, să apară, în timp de noapte, niște trupe mai micuțe care să mai ia puțin locul platanelor. Adică, sunt sigur că băieții de la For The Wicked, spre exemplu, ar fi adus câteva sute de oameni pe o scenă mai mică. (dada, știu cum e, toți au ajuns specialiști în line-up-uri de festivaluri)

Prețuri corecte, varietate și fără aglomerație

Scriu paragraful cu gândul la toți care se plâng de prețurile mari de la Electric Castle și, în același timp, cu mintea la prețurile de la Nova Rock (Austria) și Main Square Festival (Franța), alte două festivaluri pe care le-am bifat în acest an. 9 lei pentru o bere poate părea mult, dacă nu ar fi exact ăsta și prețul pe care-l plătești și în Piața Muzeului, dar și pe multe dintre terasele din Kolozsvar/Klausenburg/MVNICIPIVM AELIVM NAPOCCENSE. Apoi, 17 lei pentru un drink e mult doar pentru cei care nu s-au mai familiarizat cu cocktaiurile de la Fanta cu Perfect Lemon încoace. Pe lângă faptul că e mai ieftin decât în multe dintre barurile clujene, ingredientele erau mult peste medie. Spre exemplu, ginul tonic se facea cu Tanqueray. Spre comparație, niște băștinași din Arras, Franța, acolo unde i-am văzut pe System of a Down, la Main Square Festival, mi se plângeau că e un pic cam scump prin festival. Ce înseamnă asta, am constatat când am intrat în Citadelă: între 6,5 și 10 euro o bere, 10 euro un hot-dog mare sau tot 10 euro 5 chicken nuggets. Adică doar puțin mai scump decât prețurile din zona centrală. La Nova Rock, în zona de festival (nu în camping), o bere era 6,5 euro, iar o apă 5. În plus, mi s-a părut mult mai lină îmbarcarea în autocare, fapt ajutat şi de vremea bună şi de multitudinea de activităţi. Adică mai bine mai bei ceva în festival, decât să stai la coadă. La capitolul mâncare, preţurile porneau de la 12 lei, pentru un burger cu cartofi prăjiţi, sau 14 lei pentru o ceafă de porc marinată + onion rings. Ceafa aparţinea unui porc interlop, aveam să constat, având în vedere dimensiunile. Bun, nu?

Oamenii

Povesteam cu un barman (cu cine altcineva să te şi conversezi, nu?) care-mi spunea, glumind, bineîneţels, că s-a săturat de atât de mult bun simţ. „Băh, nu vine unul care să nu zică un <<te rog frumos>>, un <<please>> de fiecare data când comandă ceva. Deja devine enervant!”, zicea el în timp ce turna nişte rom. Nu i-am mulţumit, bineînţeles. Dincolo de asta, şi dincolo de cea mai urâtă expresie din on-line „oameni frumoşi” (la concurenţă cu „proiecte faine/de suflet”), la Electric, oamenii din festival sunt chiar diferiţi, rar apare unul care să nu-şi ceară scuze dacă te călca pe picior sau dacă-ţi dădea un cap în cap în timpul unei rockăreli sănătoase. Fără patetisme ieftine, dar la EC chiar pare o lume oarecum aleasă (cu excepţiile de rigoare, bineînţeles).

Piața festivalurilor a explodat în ultimii ani, cu adunări de toate tipurile și axate pe diferite genuri de muzică, dar puține (chiar extra-puține) sunt cele care aduc odată cu ele și experiența aceea unică de teleportare din viața urbană direct într-o altă lume, departe de casă, departe de oraș, creată chiar pentru tine. Părerile sunt împărţite, iar ce aţi citit mai sus e doar un text subiectiv, nu o analiză jurnalistică, astfel că, bineînţeles, are şanse mici să poată participa la premiile APPC.

Ne vedem la anul! Chiar a fost emoţionant.

foto Electric Castle