sutea.ro Intră pe o ureche, iese pe cealaltă, dar rămâne în cap. Ca târnăcopul!
Infernul (SLOVENIA, SERBIA, CROAŢIA, MACEDONIA)
Regia: Vinko Möderndorfer. Cu: Marko Mandic, Medea Novak, Marko Bukvic
Breaking news: Și-a vândut un rinichi, ca să-și hrănească familia.
Breaking news: În sfârșit “strigătul” ei a ajuns la oameni: și-a dat focul în văzul tuturor.
Breaking news: A decis să se prostitueze, ca să cumpere o pâine.
Breaking news… Breaking news… Breaking news…
Infernul slovenului Vinko Moderndorfer are culoare politică și îți biciuiește simțurile cu nouă povești reale, puse voit de regizor pe umerii unei singure familii, care ar putea fi din orice țară a lumii. Suprapuse strat cu strat, poveștile par neverosimile; o aglomerare de titluri de presă exagerate, înghesuite în scenariul unui film de aproape două ore. Doar că viața absolut dezolantă, de un gri extrem, a unui muncitor de fabrică (Marko Bukvic), rămas fără loc de muncă în plină criză economică, și a familiei acestuia trece dincolo de ecran și “atinge” limitele sărăciei din statisticile UNICEF.
Filmul începe în tonurile filmelor europene ale regizorilor noului val, însă griul este încălzit, în chiar prima secvență, de lumina lumânărilor și de poveștile pe care Mare le citește celor doi copii ai săi. Nimic din această scenă caldă nu trădează infernul în care va fi aruncată familia lui Mare, poate doar cele două macaroane (la propriu), pe care soția lui Mare, Sonja (Medea Novak), le rade de pe fundul cratiției. Dimineața, însă, aduce mai multă lumină pe viețile celor 4 personaje: disperarea lui Mare de a-și găsi un loc de muncă după ce a fost concediat, pentru că îi rupsese brațul directorului fabricii la care lucra; frigul pe care îl rabdă Sonja în cimitire, în căutare de lumânări și ulei; supărarea celor doi copii expulzați de la grădiniță și marginalizați de copiii de la bloc. “La săraci, nici boii nu trag”, așa că Vinko Moderndorfer aruncă cele patru personaje într-un iureș de evenimente, bici după bici, tragedie după tragedie, până când totul se pierde într-o mulțime gri și nepăsătoare, care îl înghite pe Mare.
Infernul nu este cel reprezentat de renascentiști și nici cel imaginat de habotnici. Este infernul trăit, zi de zi, de cei prinși în hăul sărăciei, reprezentat de Vinko Moderndorfer prin cele nouă cercuri ale infernului, „preluate” de la Dante și date cu împrumut personajelor din film. Dincolo de referințele marxiste și simpatiile stângiste ale regizorului sloven, exprimate într-un peisaj capitalist fără scrupule, în care nu există căi de mijloc, ci doar victime și opresori, Inferno este un film care nu se uită, pentru că te scoate din zona de confort și te aruncă în „mizeria” din spatele titlurilor breaking news. De la decăderea unor oameni plasați într-un oraș industrial mâncat de îmbogățiții regimulor defuncte, pe care a portretizat-o Moderndorfer, la viața românilor din Teleorman sau Vaslui infernul cel de toate zilele nu are nuanțe foarte diferite.
P. S.: Deși aruncat în atâtea situații limită, prea multe și exagerate pe alocuri, jocul actoricesc al personajului principal, interpretat cu atâta sânge rece de Marko Bukvic, dă echilibru filmului.
Printre scenele de o duritate brută, explicită, nerecomandate celor slabi de înger, se regăsesc câteva imagini care-ți stau pe creier: finalul întâlnirii dintre Mare și patronul fabricii (interpretat excelent de Jernej Sugman), când acesta îi lovește cu brutalitate brațul cu statuia lui Karl Marx, și close up-ul cu același Jernej Sugman, care-și privește cu fascinație proiectul viitorului complex rezidențial ce va fi ridicat pe platforma actualei fabrici.
Infernul va mai rula luni, 5 iunie, de la ora 17:00, la Universitatea Sapientia.
Patricia FEDORENCO