Cel mai scump jucător vândut vreodată din România a fost la un pas să semneze cu Universitatea, în urmă cu cinci ani. E doar unul dintre cei care n-au ajuns la „U” sau au fost puşi pe liber de clujeni, pentru ca apoi să ajungă jucători de naţională.
Aşadar, ianuarie 2011. „U” şi Unirea Alba Iulia se întâlneau într-un meci amical pe stadionul „Cetate”, iar în echipa „Şepcilor roşii” îşi făcea debutul wonder-kidul local, Nicuşor Stanciu. Părea doar o chestiune de câteva zile până când transferul se va rezolva, numai că zilele s-au făcut săptămâni, iar săptămânile luni. Iar luni nici iarba nu creşte, toată lumea ştie asta. Revenind, Alba Iulia cerea minimum 100.000 de euro pentru Stanciu şi Ciprian Selagea, „U” vroia să plătească maximum pe atât. Lucrurile s-au tergiversat, numai că problema financiară nu a fost singura.
Septembrie 2011. Soarele încă mai pişca din sediul Universităţii din Bună Ziua. În curte, subsemnatul, colegul său de încredere, plus un factor important de decizie din cadrul clubului. Un sfătuitor, să-i spunem. Dialogul a sunat cam aşa:
Eu: „Şi, cu Stanciu cum rămâne, îl mai luaţi?”
El: „Băăăăh, Aline, băăăăh, mai lăsaţi-mă cu Stanciu. Are 1,65, plus că acolo îl avem pe Cristea. Unde să joace Stanciu?”
Eu: „Păi îl luaţi pentru viitor.”
El: „Lasă, că nu-i pierdere”.
După vreo săptămână, Stanciu a semnat cu FC Vaslui. De acolo, povestea e arhicunoscută.
Până una alta, pe Nicuşor Stanciu îl vom vedea duminică, de la 21.45, contra Muntenegrului, pe Cluj Arena, la debutul lui Christoph Daum pe banca „naţionalei”.
subsemnatul