În sala de sticlă a Primăriei, consilierii locali au votat (cu link), joi, atribuirea mărcii „U” Cluj către Asociaţia „Alb-Negru” a studenţilor clujeni. De aici, va merge în Liga a IV-a, în cadrul unui nou proiect. Al treilea, după 1990.
FC Universitatea Cluj SA, societatea patronată în proporţie de 99,8 la sută de către Florian Walter, aflată în insolvenţă, va falimenta la începutul lunii septembrie, după doar 11 ani în care a administrat fotbalul „alb-negru”. Dar cum s-a ajuns aici?
Pentru cei născuţi şi îndrăgostiţi de „U” după anul 2000, vom încerca o scurtă aducere aminte ca să vedem de unde am plecat. Derulăm până în iarna anului 2005, în luna februarie. Administrată de un non-profit în colaps financiar, Universitatea Cluj avea o singură variantă, trecerea pe o nouă societate. S-a ales varianta unei societăţi pe acţiuni, cu cinci elemente în ecuaţie: Consiliul Local şi Primăria, Universităţile clujene, reunite într-un consorţiu, Camera de Comerţ şi Industrie, Banca Transilvania, prin Fundaţia cu acelaşi nume, plus falimentarul non-profit, care venea „la masă” cu activul (siglă, jucători, sediu etc.). Dar nu şi cu pasivul, adică cu datoriile ce însumau peste două milioane de dolari, la acea vreme. În mare, aceleaşi instituţii care pun bazele şi actualei construcţii, acum sub formă de non-profit.
Ce este absolut senzaţional în mutarea din 2005 e că totul s-a făcut în pauza dintre turul şi returul campionatului 2004-2005, al Diviziei B. Mai exact, cu trei săptămâni înainte de începerea returului, FC „U” non-profit a cedat locul noului FC Universitatea Cluj SA, la pachet cu activele şi sigla, iar noua entitate a continuat fără probleme competiţia. La fel au procedat, în acei ani, Rapid, Dinamo sau Steaua, care s-au mutat de pe o societate pe alta, lăsând în urmă datorii de milioane de euro.
Universitatea, cu omul CL la timonă, avea să promoveze în doi ani şi jumătate în Liga I, eşalon în care a petrecut doar un sezon, reuşind performanţa să retrogradeze fără să atingă nici măcar baremul de 25 de puncte. A „păpat”, în schimb, aproape 4 milioane de euro, majoritatea bani publici. Erau vremurile în care primarul Emil Boc alegea antrenori şi se ocupa de transferuri.
Cu rănile acelui sezon rămase nevindecate, „Şepcile Roşii” au ajuns, în anul ce a urmat, la doar un meci de retrogradarea în Liga a III-a. Au scăpat printr-un concurs de împrejurări care a implicat o tanti nebună (trebuie neaparat să-l citiţi!!!), DNA-ul şi pe Industria Sârmei Câmpia Turzii . Societatea era, însă, falimentară, cu aproape 2 milioane de euro datorii doar către bugetul de stat, şi alte câteva la terţi, FC Universitatea Cluj SA funcţiona artificial. A urmat, însă, era Walter, iar de aici cunoaşteţi povestea, cu transferuri, scandaluri, plecări, împăcări şi o groază de noi suporteri apăruţi odată cu victoriile şi performanţele.
Azi, FC Universitatea Cluj SA se pregăteşte să moară, după 11 ani, dintre care cinci consecutivi în Liga I, plus o finală a Cupei României.
Fie-i dizolvarea uşoară!
foto Eugen Olariu (ziuadecj.ro)
One comment
Pingback: Lumini și umbre la final de “eră” Walter la “U” Cluj | Tiberiu Fărcaş