Dialoguri de Electric Castle, în drum spre Bonțida

E săptămâna în care toate drumurile duc la Bonţida, chiar dacă sunt blocate sau în proces de asfaltare (smart city), dar până să ajungi acolo e bine să ciuleşti urechile, chiar dacă vrei sau nu. Te poţi alege cu poveşti interesante. Am două mai jos:

Ziua 2. Îmi place să cred că o să ajung măcar pe la 20.00 în festival să prind Agent Fresco de la început. Pe „The Last Internationale” îi pierdusem demult, greu cu trupele bune care încep să cânte de la 18:00. Mă urc în taxi, aerul condiţionat mergea cu întrerupere, dar locul părea curăţel, fugim la mall. Şoferul mă vede cu cizmele de cauciuc în picioare şi dă dovadă de o capacitate de analiză ieşită din comun:

– Mereţ’ la festival, la Electric, nu?

– Dada.

– Îi prima dată?

– Nu, mă duc de la prima edţie.

– Fain, fain. Da’ ceva vedete aţ’ văzut p-acolo?

– Ieri sau aşa, în general?

– Aşe, în tăţi anii…

– Au fost, da, Andrei Gheorghe, Esca, Moisescu, foarte mulţi.

– No, aici am vrut s-ajung. Ieri l-am dus pe Moisescu ăsta, om tare dye treabă. Chiar i-am zîs şi neveste-mii: „vezi, nu tăţi mitici-s spurcaţi!”

– Aici pe dreapta îi ok. Merci!

Ziua 3. Le zic tuturor cât de mişto îs Burry Tomorrow şi eu, bineînţeles, nu ajung. Se merge bară la bară de la Iulius Mall până aproape în Jucu, autocarul face o veşnicie, eu tot calculez minutele şi cât mai prind din concert. Lângă mine, un tip la vreo 20 de ani, aranjat, dichisit, echipat pentru un maraton de set-uri la Booha Mansion. Se plânge că n-a avut timp să-şi facă freza, le arată prietenilor care stau pe celălalt culoar vreo 7 video-uri de la Elrow Party, pune trei chestii pe „Insta”, dar nu ştie ce să zică în comentariu. La un moment dat îşi sună mama:

– Ciao, uite îs pe drum, pe autocar.

– ……

– Dada, am mâncat, dar aşa pe fugă, că m-am trezit târziu, am plecat la 6 dimineaţa.

– …..

– Nuuuu, îs bine, nu-ţi fă griji.

– ……..

– Cine cântă?! (râd prietenii de se sparg) Hahahah, păi nu-i ştii, Nastia, Heio…

– ……..

– Cine? Omu’ cu Şobolani? Nu ştiu…

– ……

– Păi poate-i pe Main Stage. Nu-i ştiu pe ăştia de pe vremea ta, mamă, habar n-am.

– ……..

Am ajuns la concert cât să aud „Thank you Electric Castle, you were fuckin’ awesome. Have a great night”. M-am consolat că-i fain, oricum, pe vremea mea.

See you at the castle!