sutea.ro Intră pe o ureche, iese pe cealaltă, dar rămâne în cap. Ca târnăcopul!
În 2020, Clujul s-a întors în urmă cu vreo 20 de ani. Străzile erau pustii, turiștii de negăsit, iar eveniment era maxim o rubrică într-un ziar local tipărit. Ca să îl parafrazăm pe Adrian Despot, pandemia a luat toate superputerile care au transformat orașul într-o Mecca națională a „dixtracției și enterteimăntului” și l-au așezat la rangul – fie-mi iertat – Olteniței. În această vară, lucrurile s-au întors la ceea ce se poate numi aproape de normal. După 10 zile de TIFF au urmat șapte zile de EC_Special direct în inima orașului, cu oameni care nu mai știau când să râdă sau să plângă, cu artiști pe scenă care se bucurau ca niște copii ieșiți din întuneric și cu locații, precum cele de pe Cetătuție, pe care, clujean fiind, aveai impresia că sunt scoase cumva din joben.
“Am revenit toți la viața și la lucrurile pe care iubim să le facem ca oameni și care ne fac oameni. A fost un exercițiu de încredere colectivă în care reînvățăm să fim noi”, a declarat Mihai Păun, a declarat Mihai Păun, directorul festivalului, în comunicatul de presă de final. Iar EC_Special tocmai despre asta a fost, bucuria aproape ireală de a sta între oameni, mulți oameni, după un an în care “distanțare socială” a tronat cu litere de-o șchioapă pe toate gardurile. Despre farmecul acelui riff de chitară, un breakdown care te face să ieși din minți, dar parcă, cumva, trebuie să reînveți să faci asta. Despre mâini dezinfectate și spălate pentru a fi folosite la îmbrățișări cu oameni noi și vechi, despre ideea că, în sfârșit, poți respira.
Încă de la primele anunțuri de trupe, a fost clar că EC_Special va fi o variantă și mai eclectică a Electric Castle festival care, oricum, impresiona prin varietatea de genuri, trupe live și DJi pe care o propunea în fiecare an. Bonțida a fost, în general, un loc al muzicii electronice, cu Sigma și DJ Macky cap de afiș în seara zilei de sâmbătă, atunci când, de altfel, a fost anunțat și cel mai mare aflux de vizitatori: peste 28.000. La Cluj, festivalul a fost “spart” în câteva bucăți și bucățele, cu epicentrul în Piața Unirii. Scenele din zona Kogălniceanu, de la rectoratul Universtiății Babeș-Bolyai, Colegiul Reformat sau Muzeul de Artă au găzduit aproape, în exclusivitate, trupe live, de la new-wave, Dolma, la post rock, electro-pop, new wave și până la black metal atmospheric pus în scenă de Dor de Duh, una dintre cel mai bine cotate trupe ale momentului în străinătate. În ciuda inevitabilelor eterne plângeri ale clujenilor din categoria “nimic nu e bine”, muzica a răsunat doar până la ora 23:00, așa cum prevăd și hotărârile de CL, cu excepția serilor de vineri și sâmbătă când, pe Cetățuie, unele scene au continuat distracția până la 2.00.
Apropos de Cetățuie, organizatorii au reinventat un spațiu deloc pus în valoare de-a lungul timpului, conectând mai multe locații parte din fosta garnizoană militară austriacă, plus Turneul Parașutiștilor și dezvoltând un mic festival în festival. În plus, clujenii de carieră au aflat cu această ocazie care e fosta Magazie de Pulbere din Cetatea austriecilor, dar și cum se pot plimba prin fostele șanțuri de apărare.
Ce mai? EC_Special s-a ridicat la nivelul numelului.
Rămâne să vedem dacă în 2022 vom fi back to live&life cu adevărat!