Ne-am mulţumit întotdeauna cu puţinul, la fel vom face şi acum, hrăniţi cu succesul abrogării OUG 13.
1394 – Mircea cel Bătrân îl învinge pe marele Baiazid, îl determină pe Eminescu să scrie o poezie dătătoare de bătăi de cap elevilor de gimnaziu, dar ce rezolvă? E nevoit să se refugieze în Transilvania, să ceară ajutor regelui Sigismund de Luxemburg, iar apoi revine să-şi recupereze tronul Valahiei, ocupat între timp de un apropiat al sultanului. Plăteşte tribut, iar Rovine rămâne o victorie de etapă.
1595 – Aproape 200 de ani mai târziu, în 1595, la Călugăreni, Mihai Viteazul are parte de un PR excelent, după ce Sinan paşa este aruncat în mlaştini. Marile puteri îl felicită pe domnul valah, dar refuză să-l ajute. E nevoie de câteva luni de aşteptare până când, sprjinit de trupele conduse de principele transilvan, Sigismund Bathory, Mihai Viteazul îi învinge pe turci la Giurgiu şi asigură, pentru moment, liniştea în Ţara Românească. Câţiva ani mai târziu, îşi pierde capul, undeva între Turda şi Câmpia. Situaţia în Ţara Românească revine la starea iniţială, iar Călugăreni şi Giurgiu sunt victorii de etapă.
1918 – Chiar şi Marea Unire de la 1918, pe care o sărbătorim cu fasole, ciolan şi mici la fiecare 1 decembrie se încadrează, oarecum, în tipar. Nu de alta, dar la nici 22 de ani distanţă, România Mare a rămas fără Basarabia, Bucovina de Nord şi Cadrilater, teritorii pe care nu le-am recuperat şi, s-o spunem pe aia dreaptă, nu le vom mai recupera niciodată. Ne-am mulţumit cu Ardealul de Nord şi bine a fost. Din nou, o victorie de etapă.
Ei, cam aşa simt că se întâmplă şi cu protestele începute acum 13 zile, odată cu ordonanţa 13/2017. Brusc, marile armate de oameni au ieşit în stradă, iar bulgărele s-a rostogolit spectaculos. Am început cu 15.000, spontan, la Cluj, şi dublu la Bucureşti în noaptea de marţi. Cifrele au crescut în fiecare seară, 30-40-50.000 la Kolozsvar şi peste 160.000 în capitală. Am ajuns ca, la Cluj, să înregistrăm cele mai mari adunări de stradă de la vizita împăratului Franz Joseph încoace.
Apoi, a venit victoria: OUG 13 va fi retrasă! „Este victoria străzii”, s-a propagat rapid pe Facebook. „Am învins, dictatorul, pardon, ordonanţa a plecat”, se striga în stradă. Iar apoi ne-am împuţinat treptat, până când am ajuns la maximum jumătate, în nici o săptămână.
Uităm repede şi ne mulţumim cu puţin. Mă tentează foarte tare să pariez că referendumul convocat de Klaus Iohannis nu va face pragul de 30%, iar peste ceva vreme vom ajunge iar de unde am plecat, cu abuzul în serviciu dezincriminat printr-o lege trecută prin Parlament, cu legea graţierii bântuind peste toţi şi toate, şi cu noi uitându-ne unii la alţii, iar apoi pe „news feed”-ul de pe Facebook: „Cum p… mea a ajuns Gabi Firea preşedinte? Tre’ să ieşim în stradă!”
Aştept ziua în care ne vom bate la campionat, m-am săturat de victorii de etapă!