Templates by BIGtheme NET

„Băh, nici la Coma nu-i rău!”

Anul trecut, la EC, Coma a început să cânte exact când furtuna dădea propriul recital, dar asta nu l-a împiedicat pe solistul Cătălin Chelemen să coboare în mijlocul fanilor.

DJ Hefe sau Răzvan Rădulescu este unul dintre membrii fondatori ai trupei Coma şi unul dintre cele mai cunoscute personaje din rock-ul românesc, de după 2000. Realizator de emisiuni radio la Guerilla (Domestika) şi TV (Alternative Hour la Music Channel), redactor la revista „Sunete”, Hefe a vorbit pentru sutea.ro despre trecutul şi viitorul trupei care, alături de AB4, Omul cu Şobolani, E.M.I.L, Viţa de Vie și Implant pentru Refuz, au schimbat rock-ul din România la începutul anilor 2000. Coma a crescut odată cu liceenii de atunci, s-a maturizat, dar a ştiut să-şi păstreze sound-ul de sorginte deftoniană şi nu-metalistă cu care a explodat în toate cluburile, acum 17 ani.

La final de săptămână, băieţii revin la Electric Castle, de data asta pe Main Stage, după ce anul trecut au rupt în două scena Boiler chiar în momentul în care norii făceau acelaşi lucru, adică se rupeau în figuri. Mai jos, o discuţie pe fast-forward, cenzurată de microfonul telefonului care a dat rateuri, spre disperarea lui Tim Cook.

DJ Hefe

Sutea.ro: Mai e puţin şi reveniţi la Electric Castle. Anul trecut, aţi cântat pe a doua scenă (actualul Hangar – n.red), chiar când ploaia începea să-şi facă de cap, acum veniţi pe scena principală, într-un line-up eclectic. Preferi festivalurile all-genre, cum e EC, sau cele axate exclusiv pe rock şi heavy metal?

Răzvan Rădulescu (DJ Hefe): Cred că la genul acesta de festivaluri nu mai există bariere. Adică nu e ca şi cum, dacă eşti fan Skrillex, nu ai ce să cauţi la Coma sau la Bring Me The Horizon. Uite, la Nova Rock, anul trecut, înainte de Deftones cânta o trupă de electro, din Berlin…(anul ăsta, după Linkin Park a fost Fatboy Slim – îl completez eu). Cred că cei care, în 2017, fug de la alt gen de muzică sunt incorecţi. Mă bucur că cei care ascultă CTC sau Vlad Dobrescu, Subcarpaţi zic „băh, nici la Coma nu e rău!”. Despre Electric nu pot zice decât că abia aştept să revenim, e o atmosferă super-mişto acolo.

Între un mega-concert de festival, cu 30-40.000 de oameni şi unul indoor, mai micuţ, dar populat exclusiv de fanii voştri, cei ai alege?

Eu l-aş alege pe cel al nostru, cu 250-300 de oameni, pentru că acolo te poţi uita la ei, să-i vezi cum se uită la tine, şi râd şi sunt fericiţi. Îi vezi în faţa scenei, îi vezi în spate, te uiţi în ochii lor, e o chimie aparte. La marile festivaluri, vezi o mare de oameni şi nu-ţi prea dai seama cum decurg lucrurile per total, pentru mine e o mică barieră. Bine, eu sunt fericit că putem merge peste tot, asta e cel mai important.

Voi sunteţi pe scena de rock din 2000, moment în care rockul în România ajunsese într-un punct destul de izolat. Suntem în 2017, aţi reuşit să vă reinventaţi, dar fără a vă pierde sound-ul original. Vreun secret?

Coma se confundă cu fiecare dintre noi. Suntem în formaţia asta de mai mult de juma’ de viaţă, adică e genul de formaţie în care noi ne întrebăm cum era viaţa înainte de Coma. Oare când n-am fost eu în Coma, am fost toată viaţa în Coma, nu? Dacă lumea mă întreabă cum am fost viaţa mea înainte, chiar nu mai ştiu, formaţia se confundă cu noi şi viceversa. Suntem foarte apropiaţi, prieteni. În plus, din anul 2000, am avut, în proporţie de 95 la sută, aceeaşi componenţă, doar la chitară a fost o modificare. A fost Călin (Marcu – n.m.), acum e Matei (Tibacu – n.m.). Contează la fel de mult să fii instrumentist bun, cât contează să fim prieteni.

De unde titlul noului album, „Orizont”? E un statement al vostru sau e legat şi de faptul că v-aţi maturizat împreună cu fanii?

E o denumirecare a pornit oarecum din suflet, fără să ne gândim că ar avea o repercusiune pozitivă sau negativă. Fiecare înţelege ce vrea despre Orizont, aşa cum a avut libertatea să înţeleagă ce a vrut din fiecare material de-al nostru. Am întâlnit oameni care au venit la noi după concerte şi mi-au spus că piesa „Cântă-mi povestea” i-a salvat de la înec (metaforic vorbind, bineînţeles). Pe urmă, a venit altcineva şi mi-a zis că o altă piesă a fost dansul lui la nuntă, altcineva îmi povestea despre cum a trecut peste un moment foarte trist al vieţii, datorită unei piese „Coma”. Cred că cel mai important e ca lumea să înţeleagă fiecare piesă în felul său, să nu caute nu ştiu ce fel de interpretări abstracte. Spre exemplu,eu dacă ascult formaţia mea preferată, nu trebuie neaparat să stau să găsesc, să sap, să aflu ce a vrut să zică solistul, ce era în mintea sa în momentul acela. Sunt fan Deftones, de fapt, toţi suntem mari fani, cred că e trupa noastră preferată, dar de ascultat aşa, în maşină, ascult de la jazz până la Canibal Corpse.

Apropo de Deftones, cum ţi se pare combinaţia dintre Chino Moreno şi Lamb of God?

Ştii cum e, Chino îşi pune amprenta pe orice face, piesa e extraordinară. În general, omul ăsta mi se pare că, acolo unde pune vocea, se transformă totul în aur, cel puţin pentru mine. La fel şi versurile Deftones.

Cum vezi rockul românesc peste 10 ani?

Foarte bine, din ce în ce mai bine. Există o grămadă de trupe noi, copii care încep să cânte…În emisiuni mă întâlnesc cu diverse trupe tinere, despre care nu se ştiu prea multe, din păcate. Îmi place că au energie, se străduiesc, investesc în scule, în materiale, cântă peste tot, fac tot ce e posibil să se afirme. În plus, trupele vechi, din generaţia noastră cum ar veni, ţin şi ele steagul sus, aşa că peisajul e complet şi viitorul bun.

Epilog

Discuţia s-a încheiat cu o întrebare ce avea în prima ei parte cuvântul „Colectiv” şi era legată de o situaţie oarecum ipocrită, în care una dintre trupele bune ale noului val, „Goodbye to Gravity”, a început să fie difuzată pe singurul radio de rock din FM, Rock FM, abia după tragedia din octombrie 2015. Asta, în timp ce „Banii vorbesc” terorizează ascultătorul în fiecare zi. „Sunt colegii mei, nu vreau să intru în polemici. De ce nu e difuzată Coma pe radio? Nu ştiu, noi am trimis piesele, chiar şi cele mai light, dar nu am primit niciun răspuns. Mai multe, habar n-am”, a spus Hefe.

17 ani de carieră, patru albume şi deschideri pentru Ozzy sau Deftones

Coma a apărut la începutul anilor 2000 într-o formulă aproape identică cu cea de acum şi, în cei 17 ani scurşi de atunci, a lansat patru albume de studio, dintre care unul, „Coma Light”, este în întregime acustic. Ultimul disc, „Orizont”, a avut parte de o super-lansare sold-out, la „Arenele Romane”, iar piesa „Document” a depăşit jumătate de milion de vizualizări pe Youtube. Trupa a cântat, de-a lungul carierei, în deschiderea lui Ozzy Osbourne, Linkin Park sau Deftones, iar, sâmbătă, de la ora 17:00, pe Main Stage, cântă la Bonţida, pentru a doua oară, la Electric Castle.

 

foto principal Miluţă Flueraş

foto secundar Coma (official)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*